Toate categoriile

  • Toate categoriile
  • Copiatoare / Multifunctionale SH
  • Copiatoare SH Monocrom
  • Copiatoare SH Color
  • Copiatoare noi
  • Copiatoare noi Monocrom
  • Copiatoare noi Color
  • Imprimante SH
  • Inchirieri copiatoare
  • Cartuse Toner Bizhub
  • Toner Bizhub 162, 163, 180, 181, 210, 211
  • Toner Bizhub 164, 165, 184, 185, 195, 215, 226, 315
  • Toner Bizhub 200, 250, 350
  • Toner Bizhub 222, 282, 362
  • Toner Bizhub 223, 228, 283, 363, 423
  • Toner Bizhub 227, 287, 367
  • Toner Bizhub 360, 361, 420, 421, 500, 501
  • Toner Bizhub C200
  • Toner Bizhub C203, C253
  • Toner Bizhub C220, C280, C360
  • Toner Bizhub C224, C284, C364
  • Toner Bizhub C227, C287
  • Toner Bizhub C250, C252
  • Toner Bizhub C300, C352
  • Toner Bizhub C350, C351, C450
  • Toner Bizhub C353
  • Toner Bizhub C451, C550, C650
  • Toner Bizhub C452, C552, C652
  • Toner Bizhub C5501, C6501
  • Toner Bizhub C8000
  • Toner Minolta Di152, Di181, Di183, Di1611, Di2011, 7115
  • Toner Minolta Di200, Di250, Di251, Di350, Di351
  • Toner Minolta Di2510, Di3010, Di3510
  • Toner Refill Minolta ORIGINAL
  • Incarcari cartuse
  • Suport
  • Depozit copiatoare
  • Service copiatoare

Istoria copiatoarelor

Prima maşină de copiat pentru birouri utilizată pe scară largă a fost inventată de James Watt în 1779. Se baza pe transferarea fizică a unei părţi din cerneală (special preparată) de la o scrisoare sau un desen originale la o foaie de hârtie subţire umezită necalibrată prin intermediul unei prese. Copia putea fi apoi citită de pe avers. Sistemul a fost un succes comercial şi s-a aflat în uz mai bine de un secol.


În 1937, fizicianul bulgar Georgi Nadjakov a aflat că, atunci când sunt plasate într-un câmp electric şi expuse la lumină, unele dielectrice dobândesc polarizare electrică permanentă în zonele expuse. Această polarizare persistă în întuneric şi este eliminată de lumină.


Chester Carlson, inventatorul fotocopierii, era iniţial un avocat de brevete, ca şi cercetător şi inventator în timpul liber. Locul său de muncă la oficiul de brevete din New York presupunea executarea unui număr mare de copii ale documentelor importante. Lui Carlson, care era artritic, acest proces i se părea a fi dureros şi anost. Acest lucru l-a motivat să facă experimente cu fotoconductivitatea. Carlson şi-a folosit bucătăria pentru experimentele „electrofotografice” şi, în 1938, a depus cerere pentru a obţine un brevet al acestui proces. A făcut prima fotocopie folosind o plăcuţă de zinc acoperită cu sulf. Cuvintele „10-22-38 Astoria” au fost scrise pe port-obiectul microscopului, care a fost plasat deasupra a mai mult sulf şi sub o lumină puternică. După îndepărtarea port-obiectului, a rămas o imagine în oglindă a cuvintelor. Carlson a încercat să-şi vândă invenţia unor companii, a eşuat însă deoarece procesul era încă subdezvoltat. La acea vreme, copiile multiple erau făcute de obicei în momentul realizării documentului original, folosind indigoul sau maşinile de multiplicat manuale, oamenii nevăzând necesitatea unei maşini electronice. Între 1939 şi 1944, Carlson a fost refuzat de peste 20 de companii, inclusiv IBM şi General Electric, niciuna dintre ele considerând că exista o piaţă semnificativă pentru copiatoare.


În 1944, Battelle Memorial Institute, o organizaţie nonprofit din Columbus, Ohio, a încheiat un contract cu Carlson pentru a perfecţiona noul său proces. Pe parcursul următorilor cinci ani, institutul a efectuat experimente pentru a îmbunătăţi procesul electrofotografiei. În 1947, Haloid Corporation (un mic fabricant şi distribuitor de hârtie fotografică, cu sediul în New York) a abordat institutul Battelle în scopul obţinerii unei licenţe pentru dezvoltarea şi comercializarea unei maşini de copiat bazată pe această tehnologie.


În opinia companiei Haloid, cuvântul „electrofotografie” era prea complicat şi nu putea fi reamintit uşor. După consultatea unui profesor de limbă clasică de la Universitatea Statului Ohio, Haloid şi Carlson au schimbat numele procesului în „xerografie”, care fusese derivat din cuvinte greceşti însemnând „scriere uscată”. Haloid a numit noile maşini de copiat „Maşini Xerox” şi, în 1948, cuvântul „Xerox” a devenit marcă înregistrată. Haloid şi-a schimbat în cele din urmă numele în Xerox Corporation.


În 1949, Xerox Corporation a introdus primul copiator xerografic numit Model A. Succesul companiei Xerox a fost atât de mare încât, în America de Nord, fotocopierea a ajuns să fie cunoscută în rândul populaţiei ca „xeroxare”. Compania Xerox a luptat activ pentru a preveni ca numele său să devină o marcă înregistrată generalizată. În timp ce cuvântul „Xerox” a apărut în unele dicţionare ca sinonim pentru fotocopiere, Xerox Corporation solicită de obicei ca asemenea listări să fie modificate şi ca oamenii să nu folosească numele „Xerox” în acest mod. Unele limbi includ termeni hibrizi, precum răspânditul termen polonez „kserokopia” („xerocopie”), chiar dacă relativ puţine fotocopiatoare sunt marca Xerox.


La începutul anilor 1950, Radio Corporation of America (RCA) a introdus o variaţie a procesului numit Electrofax, prin care imaginile sunt formate direct pe o hârtie cu înveliş special şi redate cu un pigment dispersat într-un lichid.


Pe durata anilor 1960 şi prin anii 1980, Savin Corporation a dezvoltat şi vândut o linie de copiatoare cu pigment lichid care breveta o tehnologie bazată pe nişte brevete deţinute de companie.


Înaintea adoptării pe scară largă a copiatoarelor xerografice, erau folosite copiile foto-directe produse de maşini precum Verifaxul de la Kodak. Un obstacol principal asociat cu tehnologiile prexerografice îl reprezenta costul ridicat al rezervelor: o copie Verifax necesita rezerve în valoare de 0,15$ (dolari americani) în 1969, în timp ce o copie Xerox putea fi făcută pentru 0,03$ inclusiv hârtia şi mâna de lucru. La acea vreme, maşinile de fotocopiat Thermofax din biblioteci puteau face copii de mărimea unei scrisori pentru 0,25$ sau mai mult (într-o vreme în care salariul minim pentru un muncitor din SUA era de 1,65$/oră).


Fabricanţii de copiatoare xerografice au profitat de valoarea percepută ridicată din anii 1960 şi 1970 timpurii, punând pe piaţă hârtie care era „proiectată specific” pentru uzul xerografic. Până la sfârşitul anilor 1970, producătorii de hârtie au făcut „compatibilitatea” xerografică una dintre cerinţele pentru majoritatea mărcilor lor de hârtie pentru birou.


Unele dispozitive vândute ca fotocopiatoare au înlocuit procesul pe bază de tambur cu tehnologie cu jet de cerneală sau peliculă de transfer.


Printre avantajele cheie ale fotocopiatoarelor faţă de tehnologiile de copiere mai timpurii se numără abilităţile lor de a:

- folosi hârtie de birou simplă (netratată),

- implementa imprimarea duplex (sau faţă-verso) şi, în cele din urmă,

- de a sorta şi/sau capsa documentele rezultate.


Referinţe

1. http://dexonline.ro/definitie/xerox

2. „Factbook”.

3. „Definiţia Encarta pentru „fotoconductor””. Accesat la 20 noiembrie 2009.

4. Hills, Rev. Dr. Richard L., James Watt, Vol 2, The years of toil (Anii de trudă), 1775-1785; pag. 190-211, Landmark Publishing Ltd, ISBN 1-84306-045-0.

5. „Georgi Nadjakov Photoelectrics (Fotoelectrica lui Georgi Nadjakov)”. Accesat la 20 noiembrie 2009.